Invata sa fii simplu

Lumina dragostei_3

povesti 284

Fiind de fel dominata de curiozitate, de-a lungul drumului am tot incercat sa aflu destinatia si ce planuise, in van, insa. Cand am ajuns, am fost complet fascinata. Eram in fata unei cladiri impunatoare, la a carei intrare statea scris, cu litere aurii ce imitau scrisul de mana, „Observator”. Ma intrebam in timp ce intram inauntru oare de unde stia ca sunt asa de pasionata de astronomie si daca si lui ii placea la fel de mult. In fata ecranului de proiectie inima imi era cat un purice. Abia mai simteam ca bate. Simteam o fericire diferita de tot ce traisem pana atunci. Un melanj extraordinar de sentimente imi cuprinsese sufletul. Radiam de bucurie pura. La jumatatea proiectiei, vizibil captivata sufeteste de ceea ce mi se desfasura in fata ochilor, am simtit cum mana dreapta imi era invaluita de o caldura atat de puternica si sincera incat m-a deconcentrat de la ceea ce ma fascinase fara precedent. Ma uit mirata pentru a cerceta sursa acelei atingeri pline de bunatate. Il vad pe Stefan uitandu-se la mine mai frumos decat niciodata si cuprinzandu-mi usor dar ferm mana dreapta. Mi-a spus cateva cuvinte dar nu eram capabila sa inteleg nimic. Il vedeam doar pe el, simteam cum inima bate incat simteam ca imi va strapunge pieptul si ma confruntam cu cel mai puternic sentiment pe care il traisem. Ma indragosteam. Nu stiam cum, cand si de ce dar simteam ca e ceea ce am nevoie pentru a fii mai buna. Ma uitam la el cu o fericire imposibil de ignorat, am clipit iute incercand sa nu intrerup cu absolut nimic acest moment extraordinar iar cand ochii mi se deschid simt cum buzele sale imi ating buzele mele, cum rirmul respiratiei noastre devine comun si cum bataile inimii ni se aliniaza intr-un cantec ce strapungea linistea ce ne inconjura. Sarutul s-a sfarsit printr-o stragere in brate pe care nu o voi uita. Sufletul mi-era plin de incantare. Eram eu in sfarsit. Drumul de intoarcere a fost simplu, dar incarcat de cele mai frumoase intentii, planuri si dorinte. Ne simteam ca si cum e firesc sa se intampla si ca NOI suntem dreptul pe care destinul l-a castigat in instanta vietii. Ne-am despartit cu greu dar certitudinea ca maine ne vom revedea a imbunatatit moemntul separarii.

Am intrat in camera, am inchis usa repede ca cineva sa nu-mi sesizeze zambetul ce-mi lumina chipul si am inceput sa dansez pentru a-mi elibera corpul de o parte mica din extazul acumulat. Nu ma simtisem niciodata asa. Dupa acea seara, nu ma gandeam ca altceva poate egala sentimentele traite, insa zilele ce urmau aveau sa imi demonteze ideea. Faceam totul impreuna, eram mereu NOI si nimic nu ne putea separa. Eram de neoprit. Lunile au trecut, fericirea noastra era din ce in ce mai mare. Liceul se terminase si soarta ne-a adus impreuna si dupa asta. Am urmat cursurile aceleiasi universitati, ne-am mutat impreuna intr-un apartament decorat cu propriile maini si acum suntem profesori in cadrul universitatii care ne-a gazduit cu cativa ani in urma. Ce ne puteam dori mai mult?

Azi eu am lucrat peste program. Obositor dar stiu ca acasa ma asteapta el, cu cea mai buna cina si cu o energie ce ma face sa uit orice neplacere a cotidianului. Sunt in fata usii si il sun sa imi deschida dar nu raspunde. Ciudat. Incerc sa imi caut cheile, cu toate ca am o groaza de dosare in mana ce mi-au chinuit ziua. In cele din urma, cu eforturi repetate, am gasit cheia de rezerva. Deschid usa si sunt pregatita sa il cert pentru ca m-a lasat singura dupa o zi asa de grea. Eram chiar trsita pentru ca nu se mai intamplase sa uite de mine, dar nu il pot gasi. Luminile sunt stinse si aud incet, din dormitor, „I will always love you” melodia ce ne-a unit acum multi ani la observator. Las tot ce am in mana pe masa de lemn din trandafir din sufragerie si ma indrept spre dormitor. Deschid usa si il gasesc in fata usii, imbracat atat de elegant, incat m-a facut sa cred ca sunt invitata la cel mai sofisticat bal. Il intreb ce se intampla si in loc sa primesc un raspuns se aseaza in genunchi si din buzunarul drept scoate o cutiuta albastra din catifea. Mica si in forma de inima, cutiuta se deschide si ascunde inauntrul ei un inel.

Va continua…

Lumina Dragostei – partea I

Lumina Dragostei – partea II

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

© 2018-2022

Tutorialusor.ro