Imi place cand intr-o casa exista lucruri atat de rezistente, incat dupa ce ea se darama, gasesti ceva intreg printre ziduri sau in molozul acela! Bine, este trist ca vezi o casa care a adapostit atatea suflete ca se prabuseste, fiindca iti dai seama ca au murit stapanii ei sau s-au instrainat! O casa goala, daramata poate insemna sfarsitul unui neam sau dezinteresul supravituitorilor.

In satul nostru s-au naruit case ce puteau fi foarte bine monumente istorice prin stilul lor. M-am bucurat ca a ramas conacul boieresc. Il admiram de copila. Cand veneam de la scoala, ma opream in fata lui si priveam lung pridvorul rotund si cele doua scari din lemn, sculpturile exterioare si aplicatiile din ipsoz. Mi-as fi dorit sa traiesc acolo si imi amintesc ca i-am spus mamei acest lucru, dar ea a avut intelepciunea sa imi anuleze frustrarea:

-Nu stii ce iti doresti! Camerele acelea sunt imense, iar din acesta cauza nu pot fi incalzite bine, oricat de mult foc s-ar face in ele. Stii tu ca toti boierii aceia care au locuit in ele s-au imbolnavit de plamani si au murit? As vrea sa iti mai povestesc ca s-au si pus pe inima rea, fiindca au fost izgoniti din casa lor frumoasa. In mintea mea a parut din senin furtuna. Cum sa izgonesti pe cineva din casa lui si sa faci sediul CAP-ului in ea? Le luasera totul poate de aceea le-au cedat si plamanii. -Stiau nemteste si am vrut sa te dau sa inveti si tu, dar fiindca i-au dat afara din casa, s-au imbolnavit si au murit pe rand. Asa s-a stins neamul lor boieresc…

Ni s-a inoculat ideea ca boierii puneau botnite taranilor care culegeau viile, dar cu toate ca eram copil cand am citit cartea, nu am putut sa cred! Da, stiu, boierii au sedus fetele frumoase de tarani care au lucrat pentru ei, au facut si rele, dar nu cred sa fi pus cineva botnita altui om! Intr-o alta familie boiereasca, barbatul in varsta a ramas vaduv si a facut un copil cu fata din casa mult mai tanara decat el. Comunistii l-au obligat sa o ia de nevasta, iar ea a mostenit averea, in special dupa Revolutie, dupa retrocedare. Povesti de viata!

Nu dadeam atata importanta caselor, in special celor cu lacate la porti, pana ce amicul meu F.R nu mi-a spus in engleza, cand a venit in vizita la noi: -Sa stii de la mine, poate fi casa un palat, daca este goala, nu mai are nicio valoare! La fel a fost cu casa bunicului. Cat a trait el avea coacaze negre si rosii in curte, peri plini cu pere zemoase, zmeura, cirese, capsuni si tei. Dupa ce a murit totul s-a umplut de buruieni si de iarba, si casa a inceput sa se strice progresiv de la acoperis in jos.

Fiind o mostenire incurcata, comuna, cu oameni carcotasi, nimeni nu s-a gandit sa repare casa bunicului sau sa o intretina, dar ceea ce a frapat, cand a devenit un morman de lemne, moloz, caramida, tabla si cuie, a fost beciul. In el ramasesera intacte rafturi metalice de la Storeexpert.ro, mandria bunicului. Cum le-a primit, a gasit un pretext sa ne cheme pe rand, sa ni le arate. Trebuie sa va spun ca s-a bucurat de ele 7 ani, fiindca a fost in putere pana aproape de sfarsitul sau.

Ii placea sa le umple cu mere si pere si sa ne cheme sa ne alegem fructe zemoase, chiar si la sfarsitul primaverii. Avea bunicul un secret care ii permitea sa tina fructele proaspete. Pe unele le infasura in hartie de ziar, in plus punea in mijlocul incaperii o galeata plina cu apa, dar ne spunea ca si rafturile metalice ajuta la asta fiindca: -tin umezeala si racoare, chiar si in zilele mai calduroase -nu intra in ele atatia acarieni ca in cazul rafturilor din lemn -se pot spala dupa fiecare utilizare, iar fructele adora curatenia. Cu ce imagine am ramas eu? Cu o casa prabusita si rafturile metalice din beci intacte. Da, au rezistat socului si nu au ruginit, nici cand a cazut ploaia direct pe ele ca nu mai era acoperisul, numai ca erau putin pline de praf si de mizerie, fiindca nu a avut cine sa le mai curate…