Exista momente de o tristete covarsitoare care se abat asupra oamenilor. Atunci compasiunea colectiva incearca sa compenseze lovitura naucitoate a destinului si, chiar daca oamenii ajuta si material, nu pot face acest lucru toata viata. M-au impresionat mainile deznadajduite ale mamei prinse cu putere de sicriul sotului si manutele copiilor cerniti, care plangeau fiindca plangea mama si cei din jur, dar nu realizau concret ce li se intamplase. Atunci am auzit eu pentru prima data: ”Ce rau de cine pleaca, dar mai nenorociti sunt cei care raman!

Acum cine le va mai aduce paine pe masa?” Si de cate ori vine vorba de morti premature si de copii crescuti fara tata, nu pot sa nu imi aduc aminte de vecinii mei. Tatal, barbat in putere de 30-35 de ani, singurul salariat din casa (asa era in trecut, din pacate. Erau putine femei care aveau serviciu, cele mai multe stateau la cratita si aveau grija de copii.) a fost ucis violent de o ceata de raufacatori, iar mama si cei cinci micuti au ramas fara niciun sprijin si fara niciun venit.

Alocatiile nu ar fi ajuns nic macar de paine, iar prima pensie de urmas ar fi fost incasata peste 3-4 luni. Asa, vecina mea a trebuit sa isi desparta copiii. Unul l-a dat sorei ei spre adoptie, pe altul l-a dus la camin si ca sa faca rost de bani a recurs si la metode mai putin ortodoxe. Nimeni nu a condamnat-o si toti am inteles gravitatea situatiei. Ce trist ca pe atunci nu se putea face Ovb Romania asigurari de viata!

Familia supravietuitoare nu a ramas datoare de la inmormantare, sa fie coplesita de greutati, fiindca: -pe atunci nu erau pretentii mari legate de inmormantare si multe dintre munci erau realizate de satenii care impresionanti de drama, nu au pretins plata pentru ele. De pilda, transportul la cimitir s-a facut cu un car cu boi, iar carausul a facut gratuit acest lucru, in memoria decedatului si din compasiune pentru copilasi si vaduva. -groapa a fost sapata de mai multi sateni tot gratuit. -oamenii au pus mana de la mana sa cumpere prosoape, batiste, sa pregatesca si cosurile pentru biserica si parastasele.

Un om care isi iubeste familia nu sta un minut fara o asigurare de viata, mai ales daca desfasoara o profesie care il expune pericolelor si lucreaza si in strainatate. Asigurarea acopera cheltuielile de repatriere in caz de Doamne-fereste si posedand-o esti sigur/sigura ca in caz de deces, nu ii obligi pe cei dragi sa se supraindatoreze sa te aduca acasa. Un om prevazator ia in calcul cat mai multe alternative si se asigura ca ai sai nu vor avea de suferit o perioada lunga de timp din cauza unor cheltuieli neprevazute.

Nimeni nu doreste sa moara, dar daca depind de tine mai multi copilasi, fa-ti asigurare de viata, fiindca exista o probabilitate mica de a ii lasa fara niciun venit, in cazul in care ti se intampla ceva grav! Vei fi mult mai linistit sa ai certitudinea ca in cazul in care plecarea ta de pe acest pamant va fi intempensiva, le va ramane o suma importanta din care sa se descurce mult timp si din care sa plateasca si cheltuielile de inmormantare care sunt foarte costisitoare, fiindca au cresut pretentiile in multe privinte, dar si preturile.

Bucura-te de o viata lunga si vei observa ca vei avea motive in plus de fericire, fiindca ti se vor inapoia toti banii prevazuti in contract la care se adauga beneficiile si dobanzile obtinute din plasamente avantajoase! Asigurarea de viata substituie asigurarea de sanatate in caz de imbolnavire si vei putea sa te internezi la cele mai bune clinici din tara datorita ei. Nu vei mai putea lucra un timp?

Nu-i nimic, atata timp cat ai asigurare, fiindca vei primi luna de luna o suma pentru cheltuieli curente! Acum cred ca ai inteles ca le datorezi o polita de asigurare de viata celor dragi, mai ales daca depind de tine. Nu lasa clipele sa se iroseasca , adoptand un comportament nepasator! Omul chibzuit se asigura pentru tot restul vietii, fiind gata sa infrunte tot ce ii ofera aceasta. De asemenea el isi asuma responsabilitatea fata de cei dragi si in masura in care acest lucru este posibil, le asigura viitorul.