Februarie 2015.
   Îmi aduc aminte și acum acea zi – 23 februarie – , iarna tocmai ce începea să se dezbrace de hainele ei albe și reci . Am plecat singur pe drumul spre inima civilizației romane, spre Italia.
   Este dimineață, am plecat cu autocarul. Urma un drum lung și istovitor de 24 de ore. Am poposit în Ungaria și în Slovenia, două țări atât de apropiate geografic, dar total diferite din punct de vedere social. Bineînțeles primul lucru pe care îl observă orice român ce pleacă afară sau reciproc: orice străin care intră în România, este starea drumurilor – o chestie pe care nu stau să o comentez în acest articol.

   Este 24 februarie 05:00, ajung în sfârșit acolo… era o răcoare la care nu mă așteptam, dar mi-am revenit repede datorită setei de cunoaștere a necunoscutului care mi-a apărut dintr-o dată în față. 

   Mi-am început incursiunea de unde m-a lăsat autocarul: de lângă Stazione Ferroviaria di Padova, un furnicar de oameni care vin și pleacă unde vezi cu ochii.Un loc de unde poți lua taxiurile albe sau orcice autobuz spre locurile ce le dorești să le vezi. Am ales să mă duc direct spre Pratto de la Vale, a doua piață ca mărime din Europa, cu tramvaiul. În 10 minute am și ajuns. Piața mi s-a arătat în toată splendoarea ei – are în jur de 90.000 m pătrați – . Atunci am realizat de ce reprezintă unul din cele mai cunoscute locuri din Padova. Este un loc plin de viață și de foarte mulți studenți – Padova este unul dintre cele mai importante centre universitare din Italia cu o vechime de 2000 de ani. Am zăbovit vreme de o oră aici plimbându-mă cu rucsacul în spate și aparatul foto în mâna pragătit să surprind fiecare detaliu ce-mi ieșea în față. O să puteți vedea mai jos câteva instantenee.

   Plăcut surprins de această piată, îmi iau harta în mână și caut altceva ce poate fi vizitat: chiar langă mine era  Basilica di Sant’Antonio, cea mai cunoscută atracție turistică din Padova, nu-mi dau nici acum seama cum era să trec fără să-i acord atenția cuvenită. Mi-am rezervat puțin timp în care am uitat de tot și de toate. Plec acum și las în urmă aceste locuri, fac o incursiune pe străzile micuțe ale orașului și profit de arhitectura foarte veche îmbinată pe alocuri într-un mod cum numai ei, italienii puteau să o facă, cu cea mai modernă arhitectură. Noaptea am poposit la un fel de pensiune de lângă Pratto de la Vale. În privința prețurilor: acestea nu sunt ridicate, dar avand în vedere că e un oraș turistic nu trebuie să vă așteptați la cheltuieli mici atunci când vă plănuiți bugetul pentru o vizită aici. 
    Nu am stat mult, a doua zi dimineața am plecat înapoi în România.  
 

Tramvaiul de care v-am povestit, tocmai ce venea în stația Pratto de la Vale

x

 

Taxiurile sunt albe in Padova

 

Piazza Pratto de la Vale

 

Unde se vede acea macara, se afla Basilica Sant Antonio

 

   
   25 februarie
   Plec și las în urmă Italia. În Slovenia ningea,prin Ungaria era soare iar acasă ploua. 

Share this...
Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Email this to someone